Am timp si as vrea sa scriu ceva... numai ca atatea mise ingramadesc in cap... mii de ganduri nerostite ce abia asteapta sa vada lumea, mii de idei ce umbra inca in gandurile mele si vise ce sapa in sufletul meu... Sunt ganduri ce asteapta sa le vina randul la viata, ce trebuie sortate (dupa unii) pt ca nu poti spune din pacate mereu tot ce gandesti.
Mi-e groaza de ziua in care voi privi lumea prin ochii altcuiva, cand nu voi mai fi atat de puternica incat sa resping ideile ce nu se potrivesc viziunii mele, mi-e frica sa nu-mi pierd lumea. Resping cu toate fortele furtuna din sufletul meu si vreau sa cred ca sunt tot eu, ca nu ma schimb in urma esecului. Vreau sa raman eu...dar cum sa spun ce gandesc daca nu pot rosti tot ce-mi trece prin cap?
Vreau si imi doresc. Dar oare visele sunt doar asa?.... adica pot spune ca visele sunt doar ca sa-ti poti dori ceva. de ce niciodata nu iese cum vreau? As vrea sa intelegi ca stiu cand minti si simt cand esti nesigur. Vreau sa crezi ca sunt si voi fi mereu deasupra ta. Nu sunt ciudata, sunt speciala si trebuie sa recunosti ca nu sunt ca cei din jurul nostru.
Poate sunt iar paranoica si vad ingeri si draci unde nu sunt. Dar poate ii vedeti voi...
Oricum, sunt convinsa ca lumea e asa cum e pt ca asa vrem noi si tu esti rau si meschin pt ca asa vrei. Din acelasi motiv eu nu mai vorbesc, nu vreau sa mai stiu de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu