
Apropo de piramida de care vorbea Mike... asta o sa existe forever, nu putem schimba lumea, dar ne putem schimba pe noi....
Ma gandesc azi la cate-n luna si in stele si nu pot sa-mi dau seama de ce naibii ma simt asa goala(ma refer la semntimente si ganduri:p)...
Am avut o discutie nu tocmai greu de uitat cu Martafoiu' in care mai mult ori mai putin imi scotea ochii ca am facut eu ce am facut rau in "lunga" mea viata de 21 ani batuti pe muchie. Nu vreau sa vorbesc despre ce a fost, nu a fost bine, dar am realizat ca viata mi-a aratat drumul cel bun. Totusi nu pricep de ce ceea ce facem rau ramane in memoria celor din jur mai usor decat daca facem ceva frumos si bun. Nu sunt perfecta, recunosc. Nu m-am prostituat, nu am furat si nici nu am dat in cap. Nu mi-e rusine cu mine si nici lui nu trebuie sa-i fie. Stiu ca poate nu a zis cu rautate, dar sincer nu ne place sa ne amintim de momentele mai putin frumoase din viata noastra. Nu le putem sterge, dar le putem indrepta.
Oare lumea asta e facuta doar pt a uri? oare nu mai apreciaza nimeni oamenii ca pe niste fiinte vii cu sentimente? de ce nu toti avem darul de a cunoaste pe cei din jur fara sa deschidem cutii ale Pandorei din care vor iesi doar durere si neputina? As vrea sa fim cu totii mai buni.
Ar fi incredibil ca intr-o zi sa putem vedea dincolo de privirea ciudata a colegului de la serviciu care ni se pare ca are ceva cu noi, sa putem intelege dincolo de "N-am nimic." sau "Sunt bine" , sa putem auzi strigatele de ajutor din gandurile nerostite ale celor ce nu au curaj sa strige, sa putem simti dincolo de mainile batatorite ale unora dintre noi....
Sa fie oare lumea asta asa de insensibila? Eu sper ca nu si sper ca Soarele sa rasara in fiecare dimineata pe strada fiecaruia dintre noi.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu