una ori alta...

Inca ma mai lasa dusa de valul asta urias, valul vietii care curge pe langa mine fara ca eu sa fac ceva pt a schimba ceva...Inca sunt sfasiata de povara alegerilor: ori cu, ori fara, ori cu , ori fara, ori vreau, ori nu mai vreau...ori astept, sau nu mai astept?
CE DRACU ASTEPT??ma intreb in fiecare zi cand primesc aceiasi lovitura...Viata asta e perfida si pare ca se joaca cu mine! de nu am oare curaj sa uit si sa iert, sa inchid ochii in fata atator nedreptati, sa ma prefac ca tot ce contez sunt eu? As vrea sa aleg odata un drum fara spini si scurt spre ...spre nicaieri ca nu stiu nici macar ce vreau de la mine. Culmea! si am pretentii de la altii...
Probabil ca drumurile sunt toate cu spini..orice am ales a fost rau...oare chiar nu merit eu?sau sunt atat de rea si egoista incat nu pot primi din partea fatarnicei vieti decat piedici si tot mai multe rani??? Nu mai vreau sa-mi plang de mila, nu vreau sa ma plang de nimic, insa nu inteleg de ce destinul nu lucreaza macar O ZI in favoarea mea. Ma intreb adesea daca eu am ghinion sau poate ca vreau prea mult.... Adevarul ca se poate sa vreau mult prea mult. Am o casa unde sa stau. am ce sa mananc, am un serviciu...
Vreau doar sa primesc atentie din partea celor din jur, au oare sunt invizibila??? ori poate sunt respingatoare...nu stiu. Incerc sa dau tot ce e mai bun in mine, insa se pare ca sa fii atent si intelegator, sa le faci pe plac tuturor nu e idee buna...
Ma simt asa de singura si fara viata... parca nici nu traiesc, doar respir.
Poate doar trebuie sa inteleg si sa fiu multumita cu ce am si sa nu vreau mai mult. Poate trebuie sa pricep ca nu sunt eu singura care are nevoie de atentie si afectiune si sa fac ceva pentru cei care chiar nu au nimic in lumea asta rea. E drept si adevarat ca, cu cat ai mai mult cu atat parca vrei prea mult....e dureros.
Nu vreau decat un suflet care sa ma astepte acasa, care sa se intrebe ce e cu mine cand intarzii, care sa-mi vorbeasca si sa ma asculte..... Iar vreau prea mult. Poate ar trebui sa-mi iau un catel ori nu stiu...asa mi-a zis cineva...Dar poate oare un catelus sa inlocuiasca tot de imi lipseste??NU, nu poate.... nu as putea avea grija de un catel...nici timp nu am...
Mai bine incerc sa nu mai am dorinte si sa nu mai visez prostii... poate treaba asta cu afectiunea e doar o prostie...La ce bun sa vreau ceva ce nu exista??
Sunt eu si cu mine si trebuie sa inteleg ca nu e posibil mai mult....
Noapte buna, voua!