nu e drept

Azi ma gandeam ca poate nimic din ceea ce eu cred ca ar fi drept s-ar putea sa nu fie... DE CE?
Cum e ar putea sa fie oare drept sa te bucuri pt ceva ce nu ai, sa zambesti visand sau sa plangi cand iti doresti si nu e...?
Nu pot oricat as vrea sa ma bucur ca tie iti reusesc toate si vorbesti ca si cum ar fi vorba de noi... eu n-am sa ma bucur decat prin fericirea ta, nu voi putea trai fericirea ta... De ce? Pentru ca inca o data (si nu cred ca sunt egoista) nu recunosti ca gresesti.
Ma inchin mie si nu tie, ma gandesc sa-mi fie si mie bine asa cum tu m-ai invatat, traiesc mai intai pt mine. Asta pt ca daca tu ai pleca, as fi eu si cu mine...
Poate daca te-ai fi gandit si la copilasul ala care cersea azi si nu m-ai lasat sa-i dau nici un leu ai fi inteles. Daca el ar putea, ar face ceva pt el, pt ca cei din jur sunt legati la ochi, asemeni justitiei. Deci...daca nu traiesc pt mine nu o faci tu.
Simt atata frustrare si mii de ganduri si idei mi se ghemuiesc in gat, fara a avea curajul sa le rostesc... treiesc fiecare clipa prin ochii mei si nu prea imi place ce vad... Daca eu sunt unica, si tu esti, dar nu e drept ca eu sa traiesc pt a ma bucura pt tine... Ar fi drept sa ne bucuram impreuna, dar poate ca tu nu stii sa imparti bucuriile cu cei care te iubesc. Poate iar sunt eu trista si nu inteleg lumea, dar nici nu mai vreau sa inteleg, vreau sa traiesc si sa visez macar la ce mi-as dori eu, nu la ce vor altii...
Vreau sa vad cum e sa fiu eu pt mine, sa nu mai astept sa faci tu ceva, sa vreau si sa pot fara sa cer voie...