de ce eu? de ce nu si eu?

Stateam si ma gandeam asa, trecand de toate impasurile din viata de zi cu zi (ma refer la programul meu de la serviciu din ziua de Craciun, la cel din ajunul Anului Nou....:(), ca poate ar trebui sa fac ceva diferit... Si cum stateam eu plictisita suna telefonul. Era buna mea prietena Aimee. Se marita si asta ma bucura enorm. Dar vestea magnifica a venit ca un foc de artificii. Zbang! vrea sa-i fiu eu domnisoara de onoare. Wow! pai mai multa fericire de atat nu putea sa-mi aduca. O sa fiu si eu printesa...
Deja ma gandesc cum voia arata in rochia aia suuperba pe care o sa mi-o iau. O sa fie albastru deschis, ca cerul... nu alba cum as fi vrut eu... poate intr-o alta viata am sa am si eu rochia mea alba, lunga pana in pamant, cu voal... Dar sunt atat de fericita, aproape ca o invidiez... Stiu ca nu e frumos sa fii invidios, dar parca asa ies la suprafata toate dorintele mele cand vad ca oamenii pot fi si fericiti. Am si eu printul meu, dar nu voi avea o rochie asa...alba niciodata. Nu ca nu vreau, dar nu pot. Il iubesc asa, poate nici nu am nevoie de o rochie alba ca sa fiu fericita. Imi trebuie doar putin timp si mai mult comunicare. Dar nu pot sa mint. Mi-ar placea sa fiu si eu asa....
Ma napadesc o mie si unu de ganduri cand ma gandesc la ziua nuntii, la ziua nuntii lui Aimee. Oricum in afara de rochia aia am tot ce vreau. Am o viata, am printul meu si prieteni care ma iubesc si ma accepta asa cum sunt. Nu mai lipseste nimic, vreau doar ca totul sa se schimbe in bine. Dar din teama mea de a nu face rau, ma abtin de la a comenta anumite aspecte care nu-mi plac (nu ma refer aici la rochia de mireasa). La ce mi-ar trebui? Multe au avut asta si nu le-a folosit la nimic. Daca nu exista intelegere si fericire degeaba toate rochiile din lume.
Pai, draga mea, Aimee, iti doresc ca toate visele sa ti se indeplineasca si o casa plina cu copilasi (ca fara ei traiesti degeaba)!
Si mi-as dori si mie un bebe, dar nu am noroc de darul asta. Daca doctorul si inca alte persoane au zis "nu", pai nu se poate.... Traiesc in suflet cu teama ca voi trece prin viata degeaba, ca nu voi avea norocul sa dau si eu viata unei fapturi, unui suflet cald care sa ma priveasca si sa-mi spuna "mama".... In final nu rochia aia te face om, te face om doar gandul ca ai langa tine o parte din tine, o minune mica, una careia tu i-ai dat viata, doi ochisori care te vor privi cu toata dragostea si vor asculta sfaturile tale, doua manute care te vor imbratisa atunci cand iti va fi greu sa treci prin lume, o voce calda care te va striga cand vor avea nevoie de tine, voce care te va trezi din reveria vietii, aducandu-ti aminte ca ai un scop in viata...
Noapte buna!